Adam cu plângere a strigat: – Vai mie !
Imnografia din perioada Triodului se întemeiază pe imaginea lui Adam plângând înaintea porţilor raiului pe care le-a închis prin neascultarea sa.
”Adam cu plângere a strigat: - zice stihira Triodului – Vai mie ! că şarpele şi femeia de la dumnezeiască îndrăzneală m-au îndepărtat și din desfătarea raiului mâncarea din pom m-a înstrăinat.
Vai mie, nu mai pot răbda ocara. Cel ce eram odinioară împăratul tuturor făpturilor celor pământești ale lui Dumnezeu, acum rob m-am făcut, dintr-o sfătuire fără de lege. Şi cel ce eram oarecând îmbrăcat cu mărirea nemuririi, cu piele de om muritor cu jale sunt înfăşurat.
Vai mie ! Ce plângere îmi voi lua întru ajutor ? Ci Tu, Iubitorule de oameni, Cel ce din pământ m-ai făcut, cu milostivirea îmbrăcându-Te, din robia vrăjmaşului iarăşi mă cheamă şi mă mântuiește”.
Οἴμοι! ὁ Ἀδάμ, ἐν θρήνῳ κέκραγεν, ὅτι ὄφις καὶ γυνή, θεϊκῆς παρρησίας με ἔξωσαν,
καὶ Παραδείσου τῆς τρυφῆς ξύλου βρῶσις ἡλλοτρίωσεν.
Οἴμοι! οὐ φέρω λοιπόν τὸ ὄνειδος,
ὁ ποτὲ βασιλεὺς τῶν ἐπιγείων πάντων κτισμάτων Θεοῦ, νῦν αἰχμάλωτος ὤφθην, ὑπὸ
μιᾶς ἀθέσμου συμβουλῆς, καὶ ὁ ποτὲ δόξαν ἀθανασίας ἠμφιεσμένος, τῆς νεκρώσεως τὴν
δοράν, ὡς θνητὸς ἐλεεινῶς περιφέρω.
Οἴμοι! τίνα τῶν θρήνων συνεργάτην ποιήσομαι;
Ἀλλὰ σὺ Φιλάνθρωπε, ὁ ἐκ γῆς δημιουργήσας με, εὐσπλαγχνίαν φορέσας, τῆς δουλείας
τοῦ ἐχθροῦ, ἀνακάλεσαι καὶ σῶσόν με.
Ўвы2 мнЁ, ґдaмъ рыдaніемъ возопи2, ћкw ѕмjй и3 женA
б9eственнагw дерзновeніz и3зри1нуша мS: и3 рaйскіz слaдости, дрeва снёдь
tчужди2.
ўвы2 мнЁ, не терплю2 пр0чее поношeніz: и3ногдA цaрь сhй земнhхъ всёхъ
создaній б9іихъ, нhнэ плённикъ kви1хсz t є3ди1нагw беззак0ннагw совёта: и3
и3ногдA слaвою безсмeртіz њблечeнъ сhй, ўмерщвлeніz к0жу ћкw смeртный nкаsннw
њбношY.
ўвы2 мнЁ, кого2 рыдaній содёйственника сотворю2; но ты2 чlвэколю1бче, t
земли2 создaвый мS, во бlгоутр0біе њболкjйсz,
раб0ты врaжіz свободи2, и3 сп7си1 мz.