27 Octombrie
2012
SF. M. Mc. DIMITRIE, IZVORÂTORUL DE MIR
(26 OCTOMBRIE)
1. ”Despre minunea Sf. M. Mc. Dimitrie în lupta de la Codrul Cozminului (1497)”:
”Ştefan vodă la Codrul Cozminului, cu toată oastea au întrat după dânşii şi
i-au ajunsu în pădure, joi, octomvrie în
26 de zile, luundu ajutoriu pre Dumnezeu şi cu ruga Preacistii şi a Sfântului
Marelui Mucenic Dimitrie şi lovindu-i de toate părţile şi oborându copacii
cei înţinaţi asupra lor, multă oaste leşască au peritu, unii de oşteni, alţii
de ţărani, că le coprinsese ca cu o mreajă calea, alţii de copacii cei
înţinaţi. Aşa pierzând puşcile, lăsând steagurile care toate le-au adunatu
Ştefan vodă şi ei cine cum au putut, în toate părţile s-au răşchiratu prin
păduri, de au scăpat puţini afară. Şi însuşi craiul cu puţini rămăsese,
strângându-să s-au adunatu într-un ocol la sat la Cozminu. Şi de acolo
bulucindu-să au tras spre Cernăuţi. Iară oastea lui Ştefan vodă cu dânşii
mergând împreună, să bătea şi să tăia. Ci şi acei puţini ce ieşisă din codru
n-ar fi scăpatu, de nu s-ar fi încurcatu ai noştri în carăle crăieşti şi în
carăle altor boiari, de le-au datu vreme de au ieşit” (p. 104).
”Iară Ştefan vodă, după izbândă cu noroc ce au fost făcut la acest războiu,
s-au întorsu înapoi la scaunul său, la Suceava, cu mare pohfală şi laudă, ca un
biruitoriu şi au ziditu biserica pre
numele Sfântului Mucenicu Dimitrie, în târgu în Suceava, care trăiaşte şi
până astăzi. Zic unii să să fie arătat lui
Ştefan vodă la acest războiu Sfântul Mucenicu Dimitrie, călare şi într-armatu
ca un viteazu, fiindu-i întru ajutoriu şi dând vâlvă (curaj) oştii lui, ci
iaste de a şi credere, de vreme ce au zidit biserică. Dupre aceia
au datu cuvânt Ştefan vodă a toată oastea, să să strângă la Hârlău, la zioa lui
sfeti Nicolae. Şi aşa s-au adunatu cu toţii la Hârlău într-aceia zi şi acolo
Ştefan vodă au făcut ospăţ mare tuturor boiarilor şi tuturor vitejilor săi şi
cu daruri scumpe i-au dăruit pre ei. Şi decii i-au slobozitu cineşi pre la casa
sa, dându-le cuvânt ca toţi să dea laudă lui Dumnezeu, pentru ce că toate,
puterile sânt de la Dumnezeu”. (p. 106).
2. ”De
împărăţia turcilor şi de începutul lor şi de adaosul lor, în ce chip s-au
început şi s-au înmulţit şi s-au lăţit la atâta mărire şi cinste şi tărie”.
”Aicea de vom
scrie şi vom pomeni de începătura şi adaosul turcilor şi de împărăţia lor, nu
vom greşi, că să vede că-i fără cale ca să nu pomenim şi să nu scriem, că supt
mâna lor şi supt jugul lor suntem şerbi.Acest feliu
de oameni ce le zicem noi turci, carii întâi din tâlhari şi din oameni puţini
atâta s-au lăţit şi s-au înmulţit, că doao părţi de pământ cuprind, adecă Asia
şi Africa, s-au tins de au apucat o parte mare şi din a treia, din Evropa, căci
sunt de Dumnezeu lăsaţi certarea creştinilor şi groază tuturor vecinilor de
primprejur” (p. 118).
Vezi: Grigore
Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei,
ediţia P.P. Panaitescu, editura ESPLA, Bucureşti, 1955, pp. 104, 106 şi 118.
Preot Matei
Corugă.